Translate

marți, 7 ianuarie 2014

Povestea celor şapte neamuri ale dacilor – una din tainele moştenite de limba română


by Cristian C

 Cândva, de mult, la începutul primului mileniu înainte de Hristos, pe teritoriul României şi dincolo de acesta, locuiau şapte neamuri de obârşie pelasgă. Limba vorbită de aceştia păstra încă un important fond comun cu cea pelasgă.Ceea ce o delimita însă de limba pelasgă era un concept unitar al limbii cu particularităţi regionale. Particularitatea regională ce făcea deosebirea între vorbirea unui neam şi celălalt consta în folosirea predominant caracteristică a unei vocale. Erau şapte neamuri, precum cele şapte vocale ale limbii române.




Cel dintâi între neamuri era al dacilor. Vocala ce le era caracteristică era a. Ei erau daci, adică „de aici” cu alte cuvinte din această excepţie „de aici”, în vorbirea curentă prin simplificare, s-a ajuns la “d‘aci”, respectiv daci. Teritoriul pe care trăiau era sudul Transilvaniei, de la Carpaţii de curbură până la Munţii Apuseni, partea sudică şi limita cu zona Banatului, iar spre sud erau limitaţi de Munţii Bucegi, Munţii Făgăraş, Munţii Cibin, Munţii Orăştiei până către Munţii Banatului. Zona aceasta fiind vatra Daciei, celelalte neamuri erau aşezate de jur împrejurul acestuia.





Cel de-al doilea neam este cel al decilor. Vocala ce le era caracteristică era e. În limbajul popular, acest nume “deci” provenea asemenea celui al dacilor din “de aici”, respectiv “de aci” ajungându-se la „deci” Iar prin transformare lingvistică g a luat locul lui d şi s-a ajuns la “geţi”. 
Este cunoscut faptul că în nordul judeţului Mehedinţi există acest fenomen lingvistic de vorbire cu g ca înlocuitor al unor consoane. Teritoriul pe care trăiau este cel cunoscut ca Geţia, adică Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi sudul Moldovei, iar la sud, pe ambele maluri ale Dunării.




Al treilea neam este cel al „dicilor”. Vocala ce le era caracteristică era i. Acest nume provine tot din „de aici”, respectiv “de aci” mai apoi „di aci”, iar prin transformarea lui a se ajunge la „dici”. Teritoriul pe care trăiau este cel al Moldovei, cu precizarea că se întindea până dincolo de Nistru la est şi nord. Vorbirea celor din Moldova de azi este notorie prin i.



Următorul neam dacic este cel al „docilor”. Vocala caracteristică este o. Provenienţa este aceeaşi, adică din “de aici” din care, eludându-l pe a şi rotindu-l pe e în o, apare „doici” respectiv „doci”. Teritoriul pe care trăiau este Banatul, cu menţiunea că se întindea mult la vest şi sud şi parţial Oltenia. Cel de-al cincilea neam dacic este cel al „ducilor”. Vocala lor caracteristică este u, adică vocala atribuită lui Dumnezeu.

 Acest neam era cel mai puţin numeros, limba ce o vorbeau era dulce, puţin cântată precum vorbesc cei de pe Târnave. Teritoriul pe care trăiau era o zonă pe axa Rupea, Agnita, Mediaş, Blaj, având cam 50 de km lăţime, iar spre nord, zona Tg. Mureş şi Reghin. 

Acest neam era precum leviţii la vechii evrei, adică dintre ei se alegeau preoţii. Următorul neam dacic este cel al „dăcilor”. Vocala caracteristică este ă. Mecanismul de formare al numelui este asemănător precedentelor. 

Teritoriul pe care trăiau este partea de nord a Munţilor Apuseni, Bihorul, Zalăul, zona Clujului şi Maramureşul. Şi astăzi cei de pe aceste meleaguri vorbesc cu „tăţi” în loc de toţi ş.a.m.d.



Al şaptelea neam este cel al „dâcilor”. Vocala caracteristică este â. Teritoriul pe care trăiau este cel al zonei Harghita-Covasna. Despre aceştia se ştiu mai puţine. Dintre ei se alegeau slujitorii în templele dacice, ce însoţeau preoţii, asemenea cântăreţilor bisericeşti de azi.

 Ceangăii se pare că sunt urmaşii acestui neam, ei suferind însă o puternică influenţă forţată din partea secuilor şi ungurilor, odată cu venirea acestora din urmă peste ei. Este interesant de remarcat neamul docilor sau „doicilor”. 

Sub presiunea altor popoare în drumul acestora spre sud, o parte a neamului docilor a migrat din locul de obârşie spre centrul şi vestul Europei, respectiv Germania de azi, Austria şi Elveţia. 

Numele l-au păstrat sub forma de „doici” însă scris astăzi altfel, respectiv „deutch”, dar pronunţat doici, iar ţării i-au spus Deutchland. La fel de interesant de remarcat este numele olandezilor. Aceştia spun că sunt „dutch”. Adică sunt din neamul „ducilor”. Cum se poate aceasta?



La trecerea neamurilor dacice la mono-teismul Zamolxian, o parte din neamul preoţilor s-a răzvrătit, aceştia fiind cei ce locuiau în partea de nord a teritoriului acestui neam. Ca urmare a acestei răzvrătiri, s-a pus legământ de blestem peste ei întru alungarea lor.

 Astfel au fost nevoiţi să-şi părăsească locul de obârşie şi s-au stabilit în vestul Europei, la vărsarea Rinului în Marea Nordului. Locurile din care au plecat mai păstrează şi azi amprenta celor întâmplate atunci, în sensul că beneficul zonei locuite de aceştia este mai scăzut decât al celor dimprejur.

 Ca o paranteză, se cuvine amintită în acest context o întâmplare despre un alt blestem aruncat asupra unei colectivităţi. Este vorba despre blestemul aruncat în vremea regelui dac Oroles peste o parte din bărbaţii din oastea sa. În timpul unui război împotriva unor invadatori, ca urmare a laşităţii unei părţi din oştire, dacii au fost aproape de a fi înfrânţi şi numai intervenţia, dârzenia şi vitejia de care au dat dovadă femeile dace au făcut ca duşmanul să fie alungat.

 Urmarea a fost că regele a poruncit ca toţi acei trădători şi laşi împreună cu familiile lor să aibă domiciliu forţat în zone numite „sălişte”. S-a pus legământ de blestem ca, în acele zone, femeile să aibă ultimul cuvânt în familie, adică bărbatul să fie sub ascultarea femeii. Exemplu este Săliştea Sibiului. Când ies din acea zonă, bărbaţii se comportă absolut normal ca orice bărbat, însă de cum intră înapoi, se schimbă radical, devenind supuşii femeilor. 
Cu alte cuvinte legământul încă lucrează.

 În încheiere, o întrebare se naşte parcă de la sine „Unde, pe lumea asta, se mai întâlneşte o asemenea limbă frumoasă şi bogată în unitatea şi particularităţile ei, precum limba ce-o vorbim de veacuri, limba daco-romana pentru cei de ieri şi limba română pentru cei de azi?”

16 comentarii:

  1. Contacteaza-ma, te rog! Dănilă Ștefan Ioan (Facebook)

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte interesanta povestea. Mi-a placut asa ca ai de la mine o nominalizare dar si o leapsa de duca.

    Mi-ar placea sa citesc raspunsul la tine pe blog, printr-un articol, sau macar printr-un comentariu la leapsa.

    Spor lepsuitor!

    RăspundețiȘtergere
  3. M-a impresionat articolul!!BRAVO!! Si,da olandezii isi spun:dutch dar se citeste DACI cu altfel de accent decit al nostru!Se stie si ca tarile nordice si-au descoperit apartenenta la neamul trac-dac(si poate ca in acele tari s-a pastrat mai bine gena pura:blonzi,roscati)..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gena pura-cum ii spui tu - blond-roscata este transmisa de la Atlanti, in prima migratie( aprox.15000ani),respectiv ultima migratie (aprox.12000 de ani).

      Ștergere
    2. Nu este adevarat, olandezii isi spun NEDERLANDERS (olandezi), englezii le spun DUTCH.

      Ștergere
    3. Netherlanders vine de la ,,locuitor al Țărilor de Jos,, o denumire mult mai târzie după ce olandezii au construit celebrele lor diguri(dam) pentru a câștiga teritoriul smuls mării ..

      Ștergere
  4. interesanta poveste. Dar daca se numesc daci, duci, doici nu e indeajuns pentru a se demonstra ca suntem neamuri. Si ma gandesc in primul rand la limba vorbita de germani, olandezi, nordici si noi romanii. Nu mai vorbim de faptul ca ei nici nu stiu de existenta noastra ca urmasi ai geto-dacilor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este vorba de o migrație din timpuri protoistorice, anterioare de ex. răsboiului Troian și întemeierii Romei. De atunci au avut loc nenumărate alte migrații și modificări de populații, dar se consideră că spațiul carpato-pontic ar fi fost un bun adăpost în perioada ultimei glaciațiuni, când Europa era în mare parte acoperită de ghețuri, și că de aici, o dată cu retragerea ghețurilor și încălzirea climatică s-ar fi răspândit populația spre teritoriile noi care deveneau tot mai fertile și mai bogate în resurse ...

      Ștergere
  5. Ei de paraca este numai poveste?! Se mai spune ca orice basm are un simbure de adevar! Greu a fost si este inca sa desparti mitizarea din basm de Adevar!

    RăspundețiȘtergere
  6. Dacii sunt fii Dochiei. Dochia au scris românii care au citit mai întâi despre daci de la greci. Grecii scriau Dokia, dar se pronunța Dacia. Fiul Daciei, Dragobete (bete = băiat, drago= dragon. Băiatul Dragonului) a fost primul rege al celor care erau porecliți daci (pentru că atunci când erau întrebați de unde au venit, ei răspundeau de-aici, adică ei nu veniseră de nicăieri, ei aici se formaseră) și amazoane. Mama lui, Dacia fusese ultima regină a amazoanelor. Amazoanele se numeau dăcoaice și conducătoarele lor se numeau babe (baba= baal-baal, adică zeițe pentru oameni și care credeau în Baal, cel pus de Zamolxe să conducă. Al zecilea conducător al lumii a fost Decebal. Per Scorillo. Adică regele dac Scorillo a fost recunoscut stăpânul lumii. Dece= zece, bal=baal=stăpân. Vărul său mai îndepărtat, Traian nu a fost de acord și apornit război fraticid) Za=zeu, molxe, pronunțat în greaca veche moșe. Adică Zeul Moș. Fiind zeu, el nu avea cum să învețe de la oameni. Deci Pitagora a învățat de la el. De fapt, școala de filozofie care s-a numit Pita=pâine, gora= școală. Pâinea fiind rotundă, era personificare numărului mistic pi. Denumirile dacice rezistă și azi pentru că triburile lor de bază au fost pelasgii, sarmații, geții, danii de nord și danii de sud, albanii, ramanii (cei care au fondat Roma) și carpii și multe altele, triburi egale între ele care involuau dintr-o civilizație mult mai bătrână, civilizație care a găsit o altă planetă mai bună pentru locuit, unde nu mai existau alte nații cu care să se războiască. Toate aceste triburi au fost unite în țara Românilor (adică a oamenilor) și ultimul ei conducător a fost Traian, după Decebal, după Burebista, după Dromichete. Din păcate, românii au continuat să involueze, acum merg spre completa lor dispariție (mai întâi îi distrug limba scriind fără diacritice, adoptând cuvinte străine deși există deja cuvinte românești echivalente (de exemplu, sait în loc de sit, ok. în loc de bine, weekend în loc de sfârșit de săptămână, divais în loc de dispozitiv, au ajuns chiar să pronunțe cuvinte românești pe englezește: eigeacs în loc de Aiacs pentru Ajax, Eiristot în loc de Aristotel), renunțe la forme vechi deși se creează confuzie (căpșune înlocuit cu căpșuni), ( mai apoi naționalizează obiceiuri alogene ca sfântul Valentin, Haloween, Dracula vampirul, 8 Martie și falsifică legendele românești, Dragobete a devenit zeul iubirii, de parcă nu ar fi existat Afrodita sau Zburătorul descris de Ion Eliade Rădulescu, se inventează unele care nu au fost nicicând, bătaia cu bâte de pildă), se învață limbi străine încă de la 5 ani (se învață mai întâi șekspir și după aceea eminescu) și sunt alungați adevărații intelectuali din țară. Sărăcie, umilință, intoxicare spirituală sunt armele cele mai folosite pentru distrugerea unei națiuni.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. drago úla e de fapt draco.... toate tâmpeniile de pe lume... Stând la Amsterdam, vă spun eu că luna emai aproape de olandezi decțt Bucureștiul, pentru luna o văd, dar Bucureștiul nu.

      Ștergere
  7. Articolul trebuie actualizat, pentru ca secuii au fost si ei daci Sikuly. Doar maghiarii au venit peste daci, nu secuii. Ei au fost supusi unui proces de maghiarizare fortata si si-au uitat originile.

    RăspundețiȘtergere
  8. http://www.rumaniamilitary.ro/romanii-vechi-istoria-noastra-secretele-daciei

    RăspundețiȘtergere